Infertilitatea este un fenomen mondial, care afectează oameni de pe întreg mapamondul. Pentru a avea aceeași înțelegere a termenului de infertilitate, propun să pornim de la modul în care se stabilește acest lucru. În general, infertilitatea este definită ca fiind 12 luni de încercări de sarcină eșuate pentru femeile sub 35 de ani, și 6 luni de încercări pentru cele cu vârsta peste 35 ani. Statistica ne spune că 1 din 4 cupluri din România s-au confruntat cu dificultăți în a obține o sarcină în primii 5 ani de încercări.

Ceea ce nu înțeleg persoanele care nu au trecut printr-un astfel de episod este că intersecționalitățile psihologice și societale ale infertilității pot da naștere unui model complicat de durere, anxietate, depresie și traumă pentru cupluri. Infertilitatea este un proces traumatic „invizibil”, lăsând multe cupluri cu un sentiment ambiguu de durere fără o modalitate clară de a rezolva această durere într-un context de sprijin social.

Munca terapeutică cu cuplurile ce trec prin experiența traumatică a infertilității este atât la nivel individual, cât și al cuplului ca întreg. Ca și cuplu puteți oscila între diferitele etape medicale ale infertilității, inclusiv descoperirea inițială a infertilității, consultarea medicală, intervenția medicală și pierderea repetată a fătului.

Ce efecte poate avea infertilitatea asupra sănătății mentale a femeilor?

Uneori societatea este nedreaptă cu femeia. Nu o spun dintr-o perspectivă feministă, însă având în vedere că există adesea o așteptare socială ca femeile să se reproducă, nu este surprinzător faptul că problema infertilității este adesea pusă pe seama femeilor din cuplurile mixte de gen. Această povară duce la sentimente de vinovăție și rușine atunci când apare infertilitatea. Cu toate acestea, să știi că distribuția cauzei medicale a infertilității la bărbați și femei este în mare parte egală. Statisticile ne spun că partenerul de sex feminin este singurul responsabil pentru infertilitate în 30,6 %, iar partenerul de sex masculin în 29,2 % din cazuri. În restul situațiilor sunt responsabili fie ambii parteneri, fie cauzele sunt necunoscute. Însă, chiar și așa, cultura modernă transmite în mod repetat mesaje ascunse și chiar deschise femeilor că identitatea noastră constă în capacitatea de a reproduce.

Prin urmare, atunci când femeile sunt considerate incapabile să îndeplinească această așteptare din orice motiv, pot simți o anxietate și o depresie crescute. Mai mult, simpla dorință de a întemeia o familie poate prezice sentimente de durere, șoc și traumă la aflarea infertilității. Adevărul, constatat și de cercetări, este că femeile care urmează un tratament de infertilitate au creșteri semnificative ale sentimentelor de deznădejde, anxietate și durere. Un studiu privind rata de prevalență a tulburărilor psihiatrice în rândul femeilor care solicită tratament de fertilitate, folosind interviuri psihologice și de diagnosticare, a fost uluitor. 40% dintre femeile intervievate au îndeplinit criteriile pentru o tulburare psihologică. Din eșantionul de femei intervievate, un procent de 23% a îndeplinit criteriile pentru o tulburare de anxietate, în timp ce 17% au îndeplinit criteriile pentru o tulburare depresivă majoră. Aceste rate de prevalență rămân mult mai mari decât cele din populația generală.

Efectele infertilității asupra cuplului

Deoarece efectele individuale ale infertilității asupra sănătății mintale rămân, se remarcă, de asemenea, efectele sistemice asupra cuplului. Costul atât al resurselor de timp, cât și al celor financiare atunci când se caută tratament pentru infertilitate poate avea o presiune semnificativă asupra relației. Mai mult, dorința de a avea un copil poate deveni un punct central în relația care consumă fiecare aspect al vieții de zi cu zi, inclusiv conversația generală, sarcinile zilnice și obligațiile sociale. Pe măsură ce cuplurile navighează în această nouă călătorie, pot descoperi că modelele lor obișnuite ale relației, inclusiv timpul liber și intimitatea fizică, sunt modificate în mod dramatic. Modelele de comunicare pot fi modificate pe măsură ce încercați să faceți față traumei infertilității. Ca și cuplu puteți varia de la evitarea procesării adecvate a modului în care infertilitatea a afectat relația până la schimburi emoționale intensificate caracterizate prin blamarea reciprocă, rușine și furie față de partener. De asemenea, poate fi mai dificil să vă concentrați asupra obiectivelor pe termen lung și se va renunța adesea la unele aspirații personale pentru alocarea de timp și resurse pentru reproducerea asistată.

Nu doar sănătatea emoțională și relațională a cuplului vostru este în joc, ci și eficiența tratamentului de infertilitate în sine. Stresul asociat infertilității are un efect ciclic asupra capacității de reproducere, afectând dorința de a continua să participați la tratamentul de fertilitate, precum și având efecte fizice asupra reproducerii. Stresul poate avea un impact negativ asupra sistemului reproducător al femeilor, în timp ce poate fi asociat și cu scăderea numărului de spermatozoizi la bărbați. Astfel, efectul ciclic al stresului exacerbează succesul tratamentului de fertilitate în sine.

Psihoterapia: Strategii de adaptare și tratament terapeutic

Partenerii care primesc sprijin social și terapeutic specific infertilității prezintă mai puțin stres decât cei care nu au primit sprijin specific. Trebuie să îți spun că acele cupluri unde partenerii își comunică sentimentele și experiențele legate de infertilitate sau care se bazează pe unul pe celălalt pentru a se ajuta reciporc la autoîngrijirea generală, experimentează mai puțin stres general și au cele mai multe rezultate relaționale pozitive. Cercetările evidențiază beneficiile relațiilor de sprijin care recunosc direct experiențele de infertilitate și trauma emoțională asociată cu aceasta.

Concluzii

Deși cred că am răspuns la întrebarea adresată în titlu, vreau doar să accentuez faptul că în anumite situații nu doar este recomandat, dar este chiar necesar să se facă psihoterapie în timpul tratamentului de fertilitate. Cuplurile pot avea nevoie de sprijin pentru a aborda obiectivele separate în jurul reproducerii și fertilității, emoțiile negative asociate traumei și modelele de comunicare dezadaptative. Având în vedere nevoile cuplurilor care se confruntă cu infertilitatea, sunt necesare intervenții terapeutice care să promoveze aceste strategii de adaptare necesare pentru a reduce suferința sistemică. Călătoria pentru extinderea familiei nu doar că uneori este anevoioasă, dar deznodământul nu este mereu cel pe care ni-l dorim. Astfel este bine să fim pregătite pentru oricare din scenariul care ni se pregătește.

Urmărește-o pe Diana și pe psihologul iocucioc, unde publică articole interesante din psihologie săptămânal.