Am fost săptămânile trecute să văd și eu filmul Totul se termină cu noi, nu cu puține așteptări trebuie să recunosc. Timp de câteva zile am tot dezbătut cu colegele de ce nu mi-a plăcut filmul, fiind destul de controversat, ca să nu spun mai mult. Mulți dintre cei care au citit cartea sau au vizionat filmul susțin că romanțează abuzul și ar putea transmite mesaje greșite, în special celor tineri, cu privire la ceea ce trebuie tolerat într-o relație. S-a discutat despre faptul că protagonista nu a luat măsuri legale împotriva partenerului abuziv și despre faptul că istoricul traumelor acestuia ar putea fi perceput ca explicație, chiar justificare, pentru comportamentul abuziv.

În calitate de psiholog, cred că acest film este un portret important și precis al situațiilor abuzive nuanțate în care se află oamenii și are multe lecții de care putem beneficia, dar are și o mare inexactitate despre care trebuie să vorbim.

Manual pentru cum să identifici și să ieși din relații abuzive?

Nu. Nu este un ghid pas cu pas pentru tot ceea ce ar trebui să facă un supraviețuitor. Și nici nu trebuie să fie, mai ales având în vedere că nu există o singură cale prin care oamenii să se elibereze din situațiile abuzive. De exemplu, unele persoane pot acționa în justiție, altele nu. Este prea reducționist să spunem că toți supraviețuitorii ar trebui să obțină ordin de restricție sau să depună plângeri împotriva agresorului. Cum și când să părăsești o relație abuzivă variază în funcție de mulți factori, inclusiv gradul de resurse financiare, sprijinul social, persoanele dependente implicate și capacitatea emoțională a supraviețuitorului. Ieșirea dintr-o astfel de relație poate fi dificilă și înfricoșătoare, chiar periculoasă, și trebuie făcută într-un mod și la un moment care să convină supraviețuitorului.

Un exemplu al modului în care abuzul poate fi greu de acceptat?

Ne place sau nu, acest film face o treabă bunicică în a portretiza abuzul. Rareori este vorba de o persoană care rănește pe cineva fără nicio remușcare; mai des, abuzul apare într-o relație care are și momente minunate de iubire și perioade de pace. Acest lucru face ca abuzul să fie foarte greu de recunoscut. Incidentele de abuz, indiferent cât de extreme sunt, sunt ușor de explicat ca fiind greșeli, acțiuni neintenționate sau ceva pentru care abuzatorul se simte prost și, prin urmare, este iertabil.

Vedem acest lucru în film. Ryle nu este abuziv 100% din timp. De fapt, de cele mai multe ori, el este minunat. Este amuzant, gătește, cântă la karaoke și o cere în căsătorie în cel mai spontan mod romantic, ce mai, este o partidă bună! Dar mai există și acel mic procent în care el este rău, autoritar, gelos și violent. Aceste momente, oricât de scurte ar fi, creează un climat nesigur în relație și niciun moment de distracție și iubire între ele nu va schimba asta.

Exemplu pentru ciclul abuzului?

Abuzul are loc, de obicei, într-un ciclu cu patru etape: armonie/calm, creșterea tensiunii, incidentul abuzului și reconcilierea. Vedem cum ciclul se întâmplă de câteva ori pentru Lily și Ryle și, de asemenea, vedem ceva și mai important: vedem cum abuzul se agravează de fiecare dată. Acest lucru este foarte comun în relațiile abuzive, unde abuzurile încep de la mai mici și mai greu de identificat, până când incidentele devin incontestabil violente și pun viața în pericol.

Problema majoră din poveste: a pleca nu este atât de ușor

Acest film arată cu acuratețe cum poate apărea abuzul, de ce este greu de văzut sau de acceptat și alegerea dificilă de a-l lăsa în urmă. Cu toate acestea, există o parte a poveștii care este mai puțin exactă. Când Lily îl părăsește pe Ryle și, în cele din urmă, îi cere divorțul, acesta este șocant de înțelegător, ceea ce se întâmplă rar în relațiile abuzive. Este supărat și trist, dar acceptă decizia ei. Nu asistăm la o ceartă sau la un divorț încurcat, cu amenințări tot mai grave, ci la o Lily zâmbitoare și la un Ryle care se retrage plin de vină.

Sunt total de acord ca un film să prezinte complexitatea abuzului și să arate o supraviețuitoare care părăsește relația abuzivă, cu toate acestea, de obicei, plecarea nu este atât de ușoară. Ieșirea dintr-o situație de abuz poate fi înspăimântătoare, chiar amenințătoare pentru viața supraviețuitorului. Agresorii își doresc putere și control, iar faptul că știu că le vor pierde atunci când o relație se încheie îi poate determina să fie și mai agresivi în încercarea de a-și împiedica partenerul să plece.

Acceptarea resemnată a deciziei lui Lily de către Ryle a fost un frumos exemplu a ceea ce ne-am dori cu toții ca autorii abuzurilor să facă atunci când se confruntă cu consecințele acțiunilor lor inacceptabile. Din păcate, abuzatorii se simt de obicei justificați în comportamentul lor și nu au discernământ și, astfel, nu este atât de ușor pentru cel abuzat să plece. În viața reală, probabil că Ryle ar fi răbufnit, ar fi implorat-o să rămână, ar fi încercat să se folosească de fiica lor ca monedă de schimb, și-ar fi folosit resursele financiare pentru a angaja o echipă de avocați pentru a obține custodia sau orice altă tactică dură pentru a o păstra pe Lily sau a o pedepsi pentru că a plecat.

Concluzii

Este greu să surprinzi nuanțele multor situații de abuz, care sunt relații care au dragoste și momente de fericire, pe lângă incidentele de abuz. Văzând acest lucru în relația lui Lily și Ryle ne ajută să înțelegem de ce oamenii rămân în ceva atât de nesănătos și oferă un exemplu plin de curaj al unui supraviețuitor care părăsește o relație abuzivă. Singura greșeală a filmului a fost că a făcut să pară ușor să pleci, pentru că rareori un abuzator va recunoaște și va respecta nevoia supraviețuitorului de a pleca.

Citește recenzia filmului aici.