Astăzi dezvoltăm un subiect important pentru tinerele mămici, vorbim despre depresia postpartum și motivele pentru care să o nu ignorăm. Nașterea este un eveniment de viață important și provocator. După naștere, femeile sunt vulnerabile la tulburările psihice postpartum, inclusiv depresia, anxietatea și tulburările de atașament. Experiențele pe care femeile le au în timpul procesului de travaliu sunt considerate consecințe importante ale nașterii, iar aceste experiențe le vor însoți pe parcursul întregii vieți.

Din păcate, 50 % dintre femeile cu depresie postpartum nu sunt niciodată depistate și identificate. Și chiar mai puține primesc un tratament eficient și adecvat.

Ce este anxietate respectiv depresia postpartum?

O proaspătă mamă trece prin schimbări fiziologice și emoționale fundamentale după travaliu și se confruntă, de asemenea, cu noua responsabilitate de a îngriji copilul nou-născut. Prin urmare, primele luni postpartum sunt perioade importante în viața femeilor, care pot fi asociate cu o tulburare psihologică importantă pentru femei. Depresia și anxietatea sunt tulburări psihiatrice postpartum frecvente.

Depresia postpartum este o problemă generală de sănătate și este observată la 10-15% dintre proaspetele mame după naștere. Se manifestă prin tulburări de somn, schimbări de dispoziție, modificări ale apetitului, teama de a suferi, îngrijorări serioase cu privire la copil, prea multă tristețe și plâns, sentiment de îndoială, dificultăți de concentrare, lipsă de interes pentru activitățile zilnice, gânduri de moarte și suicidare.

Anxietatea postpartum este una dintre cele mai frecvente probleme psihiatrice care apare mai des decât depresia postpartum și, dacă este lăsată netratată, poate crește riscul depresiei postpartum. Prevalența tulburărilor de anxietate este cuprinsă între 9,9 și 20% în primul an după naștere. Anxietatea poate afecta abilitățile materne prin crearea unor temeri iraționale și limitarea activităților mamei. De asemenea, studiile arată că anxietatea maternă poate împiedica interacțiunile optime mamă-copil, inhibă dezvoltarea socio-cognitivă a copilului și afectează rezultatele nutriționale și comportamentele sugarului.

Ce este normal după naștere?

„Baby Blues”: apare la până la 75 % dintre femei în (general) prima săptămână după naștere. Mama poate avea un gând de genul „nimeni nu a sunat sau nu a trecut pe aici azi” și să izbucnească în plâns. Uneori nici măcar nu este necesar un gând: fără vreun motiv identificabil, pur și simplu izbucnește în lacrimi. Acest lucru se poate datora schimbărilor bruște și majore de hormoni și alte substanțe care au loc după ce se încheie sarcina. Nu durează mai mult de câteva ore sau câteva zile, este autolimitată și nu necesită tratament.

Anxietate și resentimente de moment: Senzația de a avea mintea încețoșată, din cauza lipsei de somn, este, de asemenea, normală, la fel ca și iritabilitatea ocazională. O oarecare anxietate din cauza nevoilor acestui omuleț micuț este normală. La fel sunt și momentele ocazionale de resentiment față de cerințele neîncetate, chiar și enervarea trecătoare față de nou-născut amestecate cu sentimentele predominante de uimire și bucurie. Astfel de momente, stări și gânduri sunt temporare.

Ce nu este normal?

Tulburare depresivă majoră cu debut postpartum: Starea depresivă poate fi o tristețe ușoară, care durează doar câteva zile la un moment dat. Aceasta poate fi „scuturată” atunci când ești într-un mediu securizat. Dar tulburarea depresivă majoră care începe în săptămânile sau lunile de după naștere, sau chiar în timpul sarcinii în sine, este cea care reprezintă o preocupare serioasă.

Disperarea în forma severă a bolii poate pune în pericol viața, poate duce la sinucidere și este responsabilă pentru 20% din mortalitatea postpartum a mamelor. De asemenea, au fost raportate cazuri de teamă de a răni copilul (36%), atașament slab față de sugar (34%) și chiar în cazuri severe, sinuciderea copilului. Ca factori de risc pentru depresia postpartum s-au identificat inclusiv conflictele maritale, lipsa de încredere în sine, condițiile socio-psihologice dificile și/sau evenimentele de viață negative.

Deoarece atât de multe dintre simptomele tulburării depresive majore, cum ar fi lipsa de energie și problemele de concentrare, se suprapun cu ceea ce apare în mod normal după naștere, aceasta poate să nu fie suspectată. Dar când aceste simptome coexistă cu o dispoziție predominant depresivă care este prezentă toată ziua, când există o pierdere de interes și o lipsă de plăcere, când simptomele durează cel puțin două săptămâni, aceasta nu este o consecință normală a nașterii. Trebuie să fie evaluată și tratată.

Psihoza postpartum: Aceasta apare mult mai rar, dar este și mai gravă. Este complet diferită de depresia majoră postpartum. Este rară, apărând la aproximativ una sau două femei la 1000 de nașteri. Simptomele sunt mai flagrante decât cele ale unei tulburări de dispoziție. Există o confuzie profundă, o tulburare mentală și agitație. Există iluzii și/sau halucinații, dificultăți majore de orientare, concentrare și memorie și un comportament dezorganizat care este foarte diferit de funcționarea lor anterioară. Opinia actuală este că această boală este o variantă a unui episod bipolar. Ea trebuie tratată rapid.

Ce metode de tratament sunt?

Tratamentul este necesar. Fără tratament, depresia poate dura luni sau ani de zile. Pe lângă suferința personală, depresia poate interfera cu abilitatea mamei de a se conecta și interacționa cu bebelușul ei, ceea ce va afecta negativ dezvoltarea copilului.

Psihoterapia: Psihoterapia poate fi foarte eficientă. Două tipuri particulare de psihoterapie s-au dovedit, prin studii de cercetare, a avea rezultate bune în ceea ce privește tratamentul: CBT (terapie cognitiv-comportamentală) și terapia interpersonală (IPT).

Medicamente antidepresive: Aproximativ 60% dintre femei răspund bine la acest tip de medicație. De obicei, este nevoie de 3-4 săptămâni pentru ca medicația să fie eficientă și să îmbunătățească starea de spirit, deși lentoarea, scăderea energiei și alte stări specifice depresiei se pot îmbunătăți mai rapid. Acest lucru se poate face doar la recomandarea unui medic specialist.

Alegerea între aceste două tipuri de tratamente – psihoterapie și medicație – nu trebuie să fie o alegere de tipul „ori una, ori alta”. Ca și în cazul multor alte forme de depresie, o combinație a celor două poate fi cea mai eficientă.

Concluzii

Experiența nașterii și sentimentul de control în timpul sarcinii sunt factori predictivi ai depresiei sau ai anxietății postpartum. Printr-o mai bună îngrijire a mamelor în timpul nașterii și prin crearea unor experiențe pozitive la naștere, femeile pot fi mai bine pregătite pentru a face față provocărilor din perioada postpartum.

Urmează să naști sau ești tânără mămică, citește articolul După naștere – despre alăptare și primele zile cu bebelușul

Nu ai timp să citești, ascultă super podcastul Dianei despre nimic și alte povestiri interesante!