Spre surprinderea multora dintre noi, se pare că în ceea ce privește agresivitatea cibernetică, femeile sunt mai agresive decât în lumea reală. Cel puțin asta arată studiile recente. Discuțiile despre agresivitate și gen sunt întotdeauna sensibile și generează opinii destul de puternice. Avem studii legate de agresivitatea cibernetică, iar acestea pun la îndoială teoria conform căreia agresiunea este mai specifică bărbaților. Mai degrabă, comportamentul digital sugerează că femeile nu sunt pasive, ci sunt la fel de agresive ca și bărbații iar, în unele circumstanțe, chiar mai agresive.

Agresivitatea și violența. Sunt ele sinonime?

Deoarece subiectul este unul destul de sensibil, aș vrea să clarific unele aspecte. Agresivitatea nu trebuie confundată cu violența fizică. Nu orice violență fizică este agresiune, avem și o parte de autoapărare. Precum nici agresivitatea nu este întotdeauna violentă din punct de vedere fizic. De fapt, există trei tipuri de agresiune: fizică directă, verbală directă și verbală indirectă, care implică adesea manipularea celorlalți (inclusiv fenomenul de gaslighting).

Violența fizică are loc doar în lumea reală. În majoritatea țărilor, violența fizică între sexe este mai des săvârșită de cei care se identifică ca fiind de sex masculin. În contextul abuzului domestic, adevărul general este că victimele sunt în principal femei. Desigur, cine este abuzat nu sugerează neapărat nimic despre agresori, deoarece abuzul domestic apare și în comunitatea LGBTQ+.

Ceea ce nu s-a știut niciodată este motivul pentru care se întâmplă agresiunea și violența. Excluzând teoria posesiunii demonice, cel mai probabil cauza trebuie să fie biologică sau culturală. Au fost elaborate multe teorii pentru a explica existența agresiunii și a agresiunii cibernetice. Cu toate acestea, dovezile din contextele digitale au adus o nouă lumină asupra acestei dezbateri. Acestea pun la îndoială faptul, cu excepția violenței fizice și a abuzului domestic, că bărbații sunt mai agresivi.

Femeile mai agresive în online?

Ceea ce s-a demonstrat a fost faptul că agresiunea cibernetică este un comportament mai des întâlnit la femei, decât la bărbați. Acest lucru nu înseamnă că femeile nu sunt supuse la grave agresiuni cibernetice, inclusiv hărțuire și hărțuire cibernetică. Sau că acest lucru are adesea un impact mai intens asupra lor decât în cazul bărbaților cu experiențe similare. Cu toate acestea, nivelul general al agresiunii digitale feminine este mai ridicat. Acest lucru pune la îndoială orice explicație a agresiunii bazată pe ideea că aceasta este în esență un fenomen masculin sau că doar câteva femei masculinizate demonstrează această trăsătură și, în acest caz, în principal în scopuri sexuale.

Aș vrea să mă opresc asupra două studii recente care arată modul în care se poate produce agresiunea cibernetică feminină. Unul din studii a observat că postarea de selfie-uri este principala strategie utilizată de femei pentru intimidare agresivă în mediul online. În cazul acestora a existat o asociere mai mare între postarea imaginilor și intenția de intimidare, decât la bărbați, care au avut o gamă mai largă de motive pentru postarea de selfie-uri.

Cel de-al doilea studiu a dus mai departe observația cu privire la corelația dintre postarea de selfie-uri și agresivitate. Este posibil ca, online, femeile să dea frâu mai liber laturii agresive a personalității lor și astfel să aibă un comportament mult mai agresiv decât în lumea reală. Astfel, s-au descoperit legături puternice între postarea de selfie-uri de către tinerele femei, agresivitate și narcisism.

De fapt, cercetările din offline sugerează că nivelurile ridicate de agresivitate feminină, echivalentul celor din mediul online, sunt cunoscute de ceva vreme. Dincolo de abuzul domestic și de violența fizică, s-a constatat că femeile prezintă niveluri mai mari de agresiune verbală și indirectă decât bărbații. Fetele și adolescentele folosesc agresiunea verbală și indirectă, cum ar fi manipularea socială pentru a face rău cuiva, mai des decât băieții. Acest lucru se realizează adesea prin bârfe răuvoitoare sau prin manipularea rețelelor sociale pentru a reduce statutul social al țintei. Astfel de constatări sunt reflectate în mai multe studii privind agresiunea cibernetică.

Sunt evidente și alte inversări ale modelelor de agresiune „tradiționale” des invocate în lumea reală. Un studiu axat pe persoanele în vârstă (55-89 de ani) a observat că, departe de a folosi agresiunea fizică în lumea reală, bărbații în vârstă devin adepți ai agresiunii indirecte, mai mult decât femeile.

Concluzii și paradigme de schimbat

Aceste rezultate nu sunt ușor de „digerat” din perspectivele tradiționaliste ale agresiunii. Ele sugerează că trebuie să ne schimbăm viziunile androcentrice ale agresiunii. Gândirea agresivității feminine ca fiind rezultatul unei fiziologii ușor asemănătoare celei masculine la femeile agresive pur și simplu nu este suficientă. Mai degrabă, modelul care se conturează, este că atunci când restricțiile sociale tradiționale sunt ridicate, așa cum întâmplă în online, și când amenințarea represaliilor fizice este eliminată, femeile sunt la fel de agresive ca bărbații. Acest lucru sugerează că atât cultura, cât și contextul joacă un rol în ceea ce privește nivelul și tipul de agresivitate manifestat.

Recunoașterea agresivității feminine ca parte normală a comportamentului este importantă pentru dezvoltarea unor teorii ale agresivității care să nu sugereze motive diferite pentru agresivitate la bărbați și femei. Este timpul să încetăm să mai credem că femeile sunt agresive, și doar față de alte femei, doar atunci când sunt masculinizate sau când au nevoie de un partener (ceea ce înseamnă, de obicei, un bărbat). În era digitală, se pune din nou întrebarea de ce rezultatele din lumea reală care arată agresivitatea feminină nu sunt adesea luate în considerare în teoriile psihologice. Să fie oare din cauză că astfel de rezultate pur și simplu nu se potrivesc cu narațiunile androcentrice dominante privind agresivitatea? Această sugestie nu este nouă, dar cercetarea digitală poate permite reevaluarea unei idei al cărei timp a sosit.

Ți-a plăcut acest articol? Găsești mai multe în rubrica noastră de dezvoltare personală. Dacă ești curioasă să afli mai multe informații pe teme psihologice, rămâi alături de psiholog Diana Zazula de pe psihoblogul ei.