Parenting bun sau rău? Care pot fi consecințele și la ce să fim atente în comportamentul părinților noștri? În calitate de mamă, nu doar ca psiholog, una din temerile mele este legată de modul în care îl cresc pe copilul meu. Însă această frică nu se referă la aspecte ce țin de educație, căci acolo lucrurile sunt oarecum simple. Fricile mele țin de dezvoltarea lui armonioasă din punct de vedere emoțional și afectiv. Temerea mea este cu atât mai mare, deoarece mă întâlnesc deseori cu persoane care se confruntă cu dificultăți la locul de muncă și în relațiile personale, a căror cauză se trag dintr-un parenting deficitar.
Dacă ești pasionată de domeniul psihologiei, probabil știi deja că ea spune în felul următor:
Copiii au nevoie de dragoste, validare și un sentiment de siguranță pentru a deveni adulți bine adaptați. Aceste nevoi implicite sunt prezente încă de la naștere, iar părinții joacă o dragoste crucială în oferirea acestui sprijin. Atunci când părinții nu „se ridică la înălțime”, copiii se pot simți nesiguri și incompetenți. Ei s-ar putea lupta cu probleme legate de dereglarea emoțională, controlul slab al impulsurilor și stima de sine scăzută. Sună destul de înfricoșător, nu?
Însă, iată ce trebuie să știi. Chiar dacă, o educație parentală rea lasă uneori urme adânci, ce pot fi greu de schimbat, cu intenție și efort, nu trebuie să te definească.
-
Conștientizează și recunoaște-ți durerea
Mulți copii, dar și adulți, cred că nu au voie să simtă emoții negative legate de copilăria lor. Deseori când își reamintesc evenimentele, pot veni cu justificări precum: „au făcut tot ce au putut” sau „măcar s-au asigurat să avem mâncare pe masa”. Și da, recunoștința și optimismul își au locul lor. Dar oare este corect să nu ții cont de emoțiile tale? Făcând acest lucru, invalidezi nevoile tale din copilărie.
În schimb, identifică experiențele așa cum au fost. Recunoaște-ți tristețea, furia, rușinea, pierderea sau frica. Reamintește-ți că ai fost doar un copil și că nu ai fost responsabil pentru ceea ce ți s-a întâmplat. Jurnalul te poate ajuta în această sarcină. Dacă îmi permiți, mai jos regăsești câteva afirmații de notat în acesta:
- Când mă gândesc la trecutul meu, mă simt…. ____
- Mi-aș fi dorit ca părinții mei să fi avut…. ____
- Privind în urmă, când mă aflam în casa copilăriei mele mă simțeam….
- Când mă gândesc la părinții mei acum, mă simt…. ___
- Cred că trecutul meu mă reține prin….
- În copilărie, aveam mare nevoie de cineva care să-mi spună…. ____
- Mi-aș fi dorit ca părinții mei să fi înțeles că….
-
Concentrează-te pe ceea ce poți controla acum
Nu poți schimba trecutul. La fel cum nu îți poți schimba părinții. Și, deși, te poți simți supărată sau învinsă, este foarte important să îți revendici dreptul asupra vieții tale prezente. Făcând acest lucru, te vei îndepărta de sentimentul de victimă și te vei simți mult mai puternică și capabilă.
Îți propun să îți iei timp pentru a analiza ce este în controlul tău în momentul de față. Gândește-te la obiectivele pe care le ai, la valorile tale, dar și la modul în care îți poți îmbunătăți viața. E foarte bine să începi cu ceva mic. Oricât de mic e, este un progres. Dacă de exemplu, o mare parte din viața ta ai încercat să mulțumești alte persoane sau să îți negi propriile nevoi, asumarea responsabilității poate părea ciudată. Dar cu cât vei prioritiza mai mult această nevoie, cu atât va deveni mai ușor de făcut.
-
Caută relații sănătoase și pline de iubire
Pentru a facilita sentimentul de vindecare a trecutului tău, este esențial să dezvolți relații de susținere. Uneori este bine să experimentezi auto-compătimirea tranzitorie. Iar când spun acest lucru, mă refer la a fi înțelegătoare și răbdătoare cu tine. Însă, avem nevoie, de asemenea, și de confort și siguranță din partea celorlalți pentru a ne simți iubite.
Din nefericire, dacă ai suferit abuzuri în copilărie, este posibil să repeți, inconștient, tipare de relații nesănătoase. Acest lucru nu înseamnă că este ceva în neregulă cu tine – pur și simplu recreezi ceea ce ți se pare familiar. Pentru a combate acest lucru este nevoie să ai un sistem de sprijin cât mai bun. Dacă te simți în mod constant rău după ce petreci timp cu cineva, re-evaluează-ți relația cu acea persoană. Încearcă să petreci cât mai mult timp cu persoanele care te fac să te simți inspirată, iubită și mai ales sănătoasă.
Câteva concluzii
Un lucru pe care îl repet este acela că rareori părinții fac lucrurile cu rea-voință. Până nu demult, nu am avut la dispoziție atât de multe materiale despre parentingul conștient. Sau despre parenting în general. Și adevărul este că, asemeni părinților noștri, și noi funcționăm după modelele învățate și cunoscute de la ei. După cum spuneam, urmele lăsate de un parenting rău pot fi greu de schimbat, dar ele nu sunt ca o condamnare pe viață. În acest articol am prezentat doar câteva modalități prin care, cu intenție și efort, poți schimba dinamica din relația cu copilăria ta și cu părinții tăi.
Citește și alte articole ale Dianei la rubrica de dezvoltare personală sau descoperă-i podcastul iocucioc.
