După ce am văzut Anatomia unui scandal, Netflix mi-a recomandat să văd Minciuni amenințătoare. De data asta nu am trecut cu vederea, așa cum fac de cele mai multe ori cu recomandările făcute de Netflix. Îmi plăcuse foarte mult subiectul miniseriei precedente și, în plus, îmi place foarte mult să aud vorbindu-se spaniolă. Defect profesional, pesemne. Și tot din categoria „defect profesional”, trebuie să vă spun că titlul din română nu mi se pare că face neapărat o favoare serialului, căci, după părerea mea are un ușor aer de roman siropos și prost. Titlul original este mult mai simplu, Mentiras, adică Minciuni și mi se pare mult mai potrivit. Am făcut această paranteză pentru cei ce, ca mine, aleg uneori filmele și după titlu. Între timp am aflat că este vorba despre un remake al serialului englezesc Liar, deci dacă nu vă place spaniola, puteți vedea și varianta originală.

Minciuni amenințătoare – o poveste care ne pune pe gânduri

Povestea este una destul de liniară și de simplă în aparență, dar ne face să ne gândim serios la cât de multe știm despre oamenii din jurul nostru și cât de mult ne putem lăsa influențați de aparențe. Laura este profesoară de literatură la un liceu din Mallorca, o femeie deschisă și iubită de elevi și de prieteni. Proaspăt despărțită de Ivan, un polițist cu care rămâne însă într-o relație de prietenie destul de strânsă, Laura acceptă să iasă la o întâlnire cu Xavier, medic chirurg respectat și îndrăgit, tatăl unuia dintre elevii săi. După o cină romantică foarte reușită, Laura îl invită pe Xavier în casă ca să aștepte un taxi, neavând intenția de a merge mai departe în acea seară. Se trezește a doua zi dimineața cu o stare de rău accentuată pe care nu o poate explica doar prin paharele de vin băute și își dă seama că fusese violată, fără însă să își amintească prea multe. Știe doar că era hotărâtă să nu facă sex cu Xavier în acea seară. Din acest punct, serialul ne arată lupta pe care o duce Laura pentru a demonstra că mult-respectatul medic chirurg o drogase și o violase fără să lase urme.

Și aici este parțial vorba despre consimțământ, căci puțini o cred pe Laura când spune că a fost drogată. Cu atât mai mult cu cât Xavier nu neagă că a făcut sex cu ea, dar susține că totul a fost consimțit. Dincolo de consimțământ, de care nici nu mai poate fi vorba când victima este drogată, nu putem să nu ne punem întrebări, din nou, legate de privirea societății asupra victimelor unor abuzuri sexuale. Mărturia ei este întoarsă pe toate părțile, pusă să repete de mai multe ori și deci să retrăiască totul, se crede că are probleme psihice și emoționale din cauza despărțirii de Ivan… Pare că aproape nimeni nu o crede, sau o cred doar parțial, cu excepția familiei apropiate și a celor doi polițiști care se ocupă de caz, dar care au mâinile legate în lipsa unor dovezi concrete. Laura începe astfel un fel de anchetă pe cont propriu, făcând uneori lucruri inconștiente și ilegale (ceea ce, recunosc, m-a făcut și pe mine o dată să mă întreb dacă este suficient de stabilă psihic) pentru a dovedi vinovăția medicului. Vă voi lăsa pe voi să vedeți dacă și cine a mințit.

Un alt aspect care mi-a dat de gândit a fost aparența de probitate morală și nevinovăție pe care Xavier o avea, personaj carismatic și foarte convingător, dar și felul în care a fost influențat fiul său, adolescent, de toată povestea creată în jurul tatălui și a profesoarei sale. Cât de bine îi cunoaștem pe oamenii cu care lucrăm, pe profesorii copiilor noștri, pe medicii în care avem încredere? Cât de multă încredere putem avea în oamenii cu care mergem la întâlniri, chiar și atunci când nu ne sunt total necunoscuți? Fiul lui Xavier a avut mult de suferit din cauza acuzațiilor aduse tatălui său, colegii s-au împărțit în două tabere, iubita lui a fost mai degrabă de partea profesoarei… Pentru un adolescent, este extrem de dificil să fie prins într-o astfel de poveste în special când nu știe cum să o gestioneze.

Vă invit așadar să-mi spuneți în comentarii dacă ați văzut serialul și care este opinia voastră legată de această poveste. Filmul poate fi văzut pe Netflix.

Dacă vreți să citiți și alte recenzii și recomandări, rămâneți pe Murmur.