M-am uitat la „Faraway” după ce l-am găsit într-o listă de recomandări, recunosc că nici nu mai știu unde. Mi-a plăcut filmul, motiv pentru care vă invit și pe voi să-l descoperiți, sperând că vă voi face curioși.

Povestea nu este una extrem de originală, însă are o anumită căldură, o duioșie și un umor dulce-amărui pe care le-am apreciat în mod deosebit.

Zeynep este o nemțoaică de origine turcă, în plină vârstă a doua, căsătorită, mama unei fete adolescente, trăiește la Munchen și pare că ar avea o viață tihnită, normală și fericită. Dar în spatele acestei aparente bunăstări se ascunde o adâncă nefericire: rutina relației de cuplu, crizele adolescentine ale fiicei sale, toanele unui tată în vârstă, oboseala și stresul de la muncă și corvoada treburilor casnice o aduc pe Zeynep în pragul depresiei. Moartea mamei sale este elementul declanșator al „crizei” ei. Nevoită să facă față singură durerii înmormântării mamei, după ce soțul ei prins cu munca uită să vină la cimitir, sătulă de capriciile din familia sa, Zeynep descoperă că mama sa i-a lăsat moștenire o casă pe coasta croată, acolo unde se născuse și trăise înainte de căsătoria cu tatăl lui Zeynep.

Moștenirea vine ca un miracol în viața protagonistei. Într-un moment de nebunie și de curaj, ia camioneta familiei și pleacă fără să se mai uite înapoi în acel sătuc uitat de lume din Croația. Aș putea spune că este o călătorie inițiatică, o regăsire a originilor, a trecutului și o redescoperire a sinelui. Este unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut „Faraway”. Ajunsă nu fără peripeții la casa moștenită, Zeynep îl găsește acolo pe Josip, un localnic „din topor” care fusese proprietarul casei și care se înțelesese cu mama lui Zeynep să aibă grijă de casă până la sosirea moștenitoarei. Destul de previzibil, cei doi se îndrăgostesc, Josip fiind într-un anume fel contrariul a ceea ce era soțul lui Zeynep, căci îi înțelege perfect nevoia de libertate și nu încearcă în niciun mod să o îngrădească și să o constrângă.

Subiectul principal este așadar eliberarea femeii, renunțarea la o viață de constrângeri impuse de societate (scena în care Josip arde lenjeria modelatoare a lui Zeynep m-a emoționat, căci este amuzantă, desigur, însă și atât de plină de alte înțelesuri), o eliberare a corpului, a minții, a sentimentelor. Mi-aș dori să avem mai mulți și mai multe curajul lui Zeynep.

Un alt lucru pe care l-am găsit foarte emoționant a fost regăsirea rădăcinilor, reclădirea relației cu mama dincolo de moarte. Zeynep moștenește împreună cu casa un jurnal al mamei sale, scris în croată, limbă pe care ea nu o vorbește. Cu ajutorul lui Josip, jurnalul tradus va deveni cea mai puternică verigă din lanțul relației mamă-fiică. Zeynep reușește finalmente ceea ce mama sa nu avuses curaj să facă: să caute și să găsească fericirea. Nu vi se pare emoționant?

În ceea ce privește realizarea, am apreciat enorm plurilingvismul folosit: germană, turcă, croată și engleză, în funcție de situația descrisă. Acest lucru contribuie mult la senzația de autenticitate și de realitate a filmului. V-ați gândit vreodată că este oarecum artificial ca un film cu acțiunea în Germania, de exemplu, să fie în engleză doar pentru că este o producție americană?

Pe scurt: uitați-vă la Faraway și nu uitați să ne spuneți dacă și ce v-a plăcut! Sunt sigură că măcar splendidele peisaje ale coastei croate vă vor încânta. Citește și alte recenzii Murmur pe Femzone.ro.