Cartea Eseuri de îndrăgostit a lui Alain de Botton a fost publicată în 2013 (ediția pe care am citit-o eu) la editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei, în traducerea Oanei Cristescu.

Cartea a fost integrată în categoria romanelor, deși lasă mai degrabă impresia că este un text eseistic, așa cum îi spune și titlul. Dincolo de influența pe care o poate avea chiar titlul asupra percepției noastre, și structura cărții este destul de diferită de cea a unui roman clasic, făcându-mă să mă gândesc mai mult la un volum științific, de non-ficțiune. Din acest punct de vedere, autorul a reușit să folosească elementele potrivite pentru a ne „păcăli”.

Pe scurt, romanul povestește în detaliu relația dintre Alain (și aici încearcă să ne păcălească puțin, căci nu este vorba despre o autobiografie, identitatea oprindu-se la prenume) și Chloe, urmărindu-i pe cei doi din primul moment în care s-au întâlnit și până la finalul relației lor. Povestea în sine este de-a dreptul banală, nicio răsturnare spectaculoasă de situație, niciun prinț pe cal alb venit să salveze prințesa la ananghie, doar o relație absolut normală, care și-a urmat cursul firesc.

Ei bine, chiar acest curs firesc este pus sub lupă, disecat, prezentat în cele mai mici detalii, din perspectiva îndrăgostitului Alain. De la primele etape ale îndrăgostirii, cu tumultul ei de pasiune și emoții, trecând prin relația propriu-zisă cu aparentul ei calm și aparenta ei rutină, până la momentul despărțirii, Alain ne mărturisește gânduri, sentimente, senzații, gelozii, fericiri, angoase. Prin intermediul lui Alain, autorul face așadar o excelentă panoramă a iubirii, cu toate suișurile și coborâșurile ei.

După părerea mea, Eseuri de îndrăgostit nu este deloc o carte ușoară. Numeroasele referințe la elemente de psihologie, sociologie, dar mai ales filosofie o fac să nu fie ușor de înțeles dacă nu ai măcar o mică parte din erudiția autorului. Aceste trimiteri, precum și modul în care este struturat textul (pe capitole în interiorul cărora paragrafele sunt numerotate, așa cum se întâmplă în orice eseu științific), dar și limbajul uneori destul de elitist o fac să nu fie tocmai cartea bună de citit înainte de somn. Necesită o anumită doză de atenție pe care nu mereu ne așteptăm să ne-o ceară un roman.

Alain de Botton este un celebru jurnalist, filosof și scriitor elvețian care locuiește la Londra. Eseuri de îndrăgostit este prima sa carte, apărută în engleză în 1993, cea care i-a și deschis calea succesului, autorul fiind astăzi invitat peste tot în lume pentru a-și prezenta opera, îmbogățită între timp cu mai multe alte volume, dar și cu emisiuni, filme și proiecte precum The School of Life și Living Architecture.

Dacă ai citit Eseuri de îndrăgostit, sau poate altă carte a lui Alain de Botton, mi-ar plăcea să-mi spui în comentarii ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut. Te-ai regăsit în  vreuna dintre exeperiențele cuplului Alain-Chloe? Te-a făcut să te gândești mai bine la relațiile tale, trecute sau actuale? Ți s-a părut dificil de citit? Citește și alte recenzii de la Murmur.