Dragele noastre, așa cum veți putea vedea pe viitor, în secțiunea Murmur, vă veți putea delecta cu niște recomandări de cărți și filme care să vă relaxeze. Începem, așadar cu o recenzie la cartea 50 cele mai frumoase scrisori de dragoste – antologie alcătuită de David H. Lowenherz.
Cartea, ajunsă la a III-a ediție în 2021, a apărut la editura Nemira, și este tradusă de Ruxandra Toma. Cred că deja se poate înțelege de la bun început un lucru: nu este o carte ce poate fi povestită. Ca atare, o voi descrie aici pe scurt, însă va trebui să o descoperiți singuri.
Așa cum spune și titlul David H. Lowenherz a adunat în această antologie – pe care o dedică cu delicatețe de altfel soției și fiului său – 50 de scrisori de dragoste ale unor personalități din toate domeniile și din toate timpurile. Dacă sunt sau nu chiar cele mai frumoase este greu de spus. Sunt însă foarte sensibile, extrem de personale, unele profunde, altele de-o simplitate și de un pragmatism aproape dezarmante.
Autorul antologiei a grupat scrisorile în șase categorii: Dragoste tandră, Nebun după tine, Proză pasională, Despărțiri dureroase, Foc și gheață și Dragoste interzisă. Regăsim în carte scrisori ale unor oameni politici (Ronald Reagan, Napoleon Bonaparte, Elisabeta I a Angliei etc.), scriitori (Balzac, Oscar Wilde, Anais Nin etc.), artiști (Sarah Bernhard, Frida Kahlo, Beethoven etc.). De multe ori, și destinatarul scrisorilor este la fel de cunoscut: F. Scott Fitzgerald, Anne Boleyn, Elvis Presley, Nancy Reagan etc.
Ce mi-a plăcut în mod deosebit este chiar aspectul extrem de personal al scrisorilor, unele dintre ele fără vreo valoare literară în sine, dar care par să ridice un colț de perdea și să ne dezvăluie oamenii de dincolo de numele cunoscute, sufletele de dincolo de personalitățile publice. Observăm astfel – și recunosc că am simțit uneori o mică vinovăție voyeur-istică – cât de pasionali sau indiferenți sunt cei pe care îi știm din alte circumstanțe, cum trăiesc pasiunea sau durerea, despărțirea sau fericirea, cum se adresează oamenilor pe care îi iubesc. M-a surprins uneori delicatețea și sensibilitatea scrisorilor unor oameni cărora nu le cunoșteam veleități literare și, invers, caracterul foarte prozaic al scrisorilor unora dintre scriitorii foarte cunoscuți. Dragostea ne face uneori de nerecunoscut, iar oamenii celebri nu fac excepție.
În timp ce citeam, m-am întrebat câți dintre noi mai scriem scrisori de dragoste. Ne-am obișnuit atât de mult cu comunicarea virtuală încât nici nu ne mai cunoaștem unii altora scrisul de mână. Cât de multe ar spune despre noi doar modul în care scriem! Și câți dintre noi ar mai avea azi răbdare să-și pună pe hârtie sentimentele, să scrie pagini întregi persoanei iubite? Și câți dintre noi am mai avea azi răbdarea să așteptăm zile și săptămâni un răspuns, când noi ne supărăm că nu ni s-a răspuns la un mesaj în primele 15 minute? Mă întreb dacă, strict din acest punct de vedere, comunicarea virtuală chiar e mai bună sau nu…
Mă gândisem să las aici un citat care mi-a plăcut cel mai mult dintr-o scrisoare, dar nu mă pot hotărî la unul singur, așa că vă voi lăsa pe voi să alegeți fiecare după ce descoperiți volumul și să împărtășiți cu noi în comentarii impresiile voastre și citatul preferat.
Vrei să descoperi cartea? Cei de la Nemira o au pe site! Iar dacă vrei să vezi și alte recenzii și recomandări Murmur, vezi ce mai pregătim pentru tine.
