Săptămâna aceasta, în rubrica Murmur, ne clătim mintea cu Trupul mamei mele – un roman tare interesant, pe care dorim să vi-l recomandăm cu titlu de delectare de weekend și nu numai.
Apărută în 2020, în colecția La feminin a editurii Casa cărții de știință, în traducerea din franceză a Alexandrei Ionel, Trupul mamei mele este un roman sensibil și delicat, chiar dacă abordează teme destul de problematice.
Trebuie să recunosc că nu am citit încă traducerea în română, căci prefer mereu să citesc versiunile originale atunci când pot avea acces la ele. Având în vedere interesul meu personal și profesional pentru literatura francofonă din spațiul arabo-musulman și faptul că romanul a primit în 2016 premiul Prix des 5 continents de la Francophonie, nu avea cum să-mi scape această lectură. Așa că am citit, chiar mult înainte de apariția traducerii în română, varianta originală franceză Le corps de ma mère.
Fawzia Zouari este o scriitoare și jurnalistă tunisiană care lucrează și trăiește la Paris. Provenind dintr-o familie destul de înstărită, a fost prima fată din familie care a avut dreptul să-și continue studiile fără să fie obligată să se căsătorească foarte devreme, după obiceiurile culturale ale țării sale. Are un doctorat în literatură franceză și comparată la Sorbona și este în prezent o scriitoare recunoscută pentru calitatea scrierilor sale care, în materie de romane, aduc mereu în prim-plan dificultățile femeilor din Maghreb, emigrate în Occident sau rămase în țările de origine.
De ce Trupul mamei mele?
Trupul mamei mele este un roman care conține elemente din autobiografia scriitoarei pe care le inserează în ficțiunea romanescă pentru a-l transpune pe cititor în universul Yamnei, o femeie beduină din Tunisia și mama naratoarei. Yamna și-a trăit aproape toată viața urmând, sau mai bine spus supunându-se (căci este foarte dificil să vorbești despre a alege un anumit stil de viață în cazul în care societatea ți-l inoculează din copilărie) normelor și cutumelor societății tradiționale tunisiene. Povestea este spusă de fiica personajului principal, Rym, chemată urgent din Franța la căpătâiul Yamnei. Naratoarea își pune în cap să afle și să povestească viața mamei sale, lucru aproape de neînchipuit în cultura musulmană, care pune accent pe discreție în privința vieții private și mai ales a vieții femeilor. Prin intermediul mai multor personaje, dar și din propriile amintiri, ea reușește să retraseze o poveste de viață plină de aventuri, secrete, un amestec interesant de realitate și de ficțiune sau chiar de supranatural.
Ceea ce mi se pare însă și mai interesant este modul în care Fawzia Zouari reușește să ne prezinte, prin intermediul punerii în scenă a mai multor personaje feminine, etapele vieții femeilor din societatea tradițională patriarhală tunisiană. Cred că este important să descoperim, și prin intermediul literaturii, culturi, cutume, societăți, influențe, pentru a ne lărgi orizontul, a scăpa de prejudecăți, a recunoaște diversitatea culturală și, mai ales, a ne forma un spirit critic privind lumea care ne înconjoară. Uneori, comparându-ne cu alții, ne descoperim mai ușor pe noi ca societate, cu defecte și calități.
După ce citești cartea, spune-ne impresiile tale în comentarii! Citește și alte recomandări ale colegei noastre în materie de lectură și filme!
