Sunt îndrăgostită de Franța de când eram foarte mică, așa că am descoperit Parisul în manualele de franceză și-n rarele cărți poștale care ajungeau în anii 90 în mâinile mele de copil avid de cunoaștere. Am descoperit Parisul din cărțile lui Dumas și Hugo, apoi l-am văzut pentru prima dată în realitate cu ochi de adolescentă extaziată prin toamna anului 2000. Nu voi uita niciodată acea senzație de uimire copilărească. M-am întors de vreo trei ori în mici vizite turistice cu buget de student, pe când conceptul de city-break nici nu exista pe la noi. Chiar dacă Franța a fost pentru câțiva ani a doua mea casă, eram convinsă că nu mi-ar plăcea să locuiesc la Paris, sau poate doar încercam să mă conving pe mine însămi. A apărut apoi oportunitatea unei șederi de o lună în 2023 și acela a fost momentul în care m-am îndrăgostit pentru totdeauna și iremediabil de Paris. Așadar, aceasta fiind povestea mea cu Parisul, cele 3 luni petrecute acolo anul trecut au fost un vis devenit realitate.

Totul sau nimic – cum să iubești Parisul?

Parisul este un oraș pe care nu-l poți iubi doar pe jumătate: fie îl adori, fie îl urăști. Este un oraș plin de nuanțe, plin de contraste, cu o istorie uluitoare, dar ancorat în lumea contemporană, bogat la propriu și la figurat, cosmopolit și vibrant. Este în același timp aglomerat, zgomotos, enervant, murdar și cu cartiere pe care este mai bine să le eviți. Și nu mi-au ajuns 3 luni ca să-l descopăr pe tot. Dar pentru că nu am fost acolo ca simplă turistă, am putut să trăiesc în cele 3 luni o mică bucățică de viață pariziană.

Pe lângă atracțiile turistice deja arhicunoscute, pentru cei care pot sta mai mult sau care au mai fost deja la Paris, orașul se lasă descoperit încet și cu blândețe, mergând pe străzi parcă vrând înadins să te rătăcești, plimbându-te pe malul Senei la apus, intrând în muzeele mai mici (multe dintre ele gratuite, dacă aparțin de Primăria din Paris), ridicând privirea pentru a descoperi una dintre minunatele clădiri haussmaniene, urmărind arta stradală, privind pur și simplu oamenii din jur. Locul meu preferat în Paris: grădinile Luxembourg, unde ador să mă așez la soare cu o carte în mână sau să urmăresc freamătul mulțimii de turiști cu aparate foto și de parizieni ieșiți în pauza de masă. Sau în ceva mai puțin cunoscuta Grădină a Palatului Regal. Cartierul boem Montmartre (atenție la zonele sale mai puțin frecventabile în special seara) este locul perfect pentru hoinăreală printre pictori ambulanți, ateliere de creație, buticuri cu produse artizanale. Cât despre muzee, nici nu știu ce să aleg, căci eu sunt o mare amatoare de muzee și biserici (pe lângă cele foarte celebre precum Notre-Dame cea proaspăt renovată și Sacré-Coeur, mi-au plăcut mult Sainte-Chapelle, Bazilica din Saint-Denis, Biserica Saint Severin și Saint-Jean de Montmartre). Iubesc Muzeul Orsay cu ale sale opere impresioniste, sălile dedicate curentelor Art-Deco și Art Nouveau, și cafeneaua sa splendidă de la nivelul superior (prețurile sunt destul de piperate, totuși), dar dacă sunteți pasionați ca și mine, veți avea nevoie de cel puțin o zi întreagă ca să-l vizitați. M-am îndrăgostit apoi pe loc de Muzeul Rodin și m-am lăsat surprinsă de Muzeul arhitecturii.

Ce poți vedea în împrejurimi?

Mi-a plăcut enorm să ies o dată pe săptămână în afara Parisului și să vizitez castelele din împrejurimi: Fontainebleau, Vincennes, Saint-Germain-en-Laye, Chantilly și Castelul lui Monte-Cristo. Fiecare de o frumusețe elegantă, cu o atmosferă distinctă, cu grădini splendide. Bucățele de istorie și cultură europeană, momente de magie care te transpun în alte epoci.

Nicăieri croissantele nu sunt mai bune decât la brutăriile artizanale, însă trebuie să încerci mai multe locuri înainte să le găsești pe cele perfecte: mari, cu unt, cu un foietaj perfect, ușor crocante la exterior și atât de moi la interior: un deliciu. Și în mod sigur nu vei ieși doar cu un croissant din brutărie. Nicăieri nu găsești o supă de ceapă mai bună decât în micile restaurante din Cartierul Latin și nici cocktailuri mai elegante decât în cafenelele din Marais.

De neratat, desigur, Champs-Elysées! Dar Avenue Montaigne este și mai frumoasă, mai luxoasă, mai stilată. Și, culmea, mai liniștită. O stradă unde luxul și eleganța plutesc efectiv în aer. Am lăsat pentru o altă dată o vizită la Muzeul Dior. La Paris, mereu rămâne ceva pentru o altă dată.

Mi-am dorit de foarte mult timp să ajung la un spectacol la Opera Garnier. Am vânat biletele, căci în general spectacolele sunt sold-out foarte repede și apoi trebuie să ai mult noroc să prinzi un bilet când se eliberează un loc. Dar nu am regretat, a fost unul dintre acele momente memorabile care au făcut șederea la Paris cu totul specială. La fel ca și aprinderea luminițelor de Crăciun pentru care din nou timing-ul a fost absolut perfect cu perioada în care am stat eu acolo.

Ponturi practice în Paris

Este bine de știut că transportul în comun este bine organizat, sunt conexiuni către toate colțurile orașului și către suburbiile cele mai apropiate și populate. Metroul este de bază, sunt 14 linii și, cu 2-3 excepții, toate se intersectează la un moment dat între ele. Este cel mai rapid mijloc de transport, căci majoritatea liniilor au o frecvență de maxim 5 minute.

Dacă trebuie să ieșiți din Paris, fie că este spre Versailles, Disneyland sau Saint Germain en Laye, nu ezitați să luați RER, o rețea metropolitană de trenuri, rapidă și la îndemână. Atenție în ce tren urcați, fiecare dintre cele 5 linii are la un moment dat cel puțin o bifurcație și dacă nu urcați în cel corect, veți ajunge într-o cu totul altă destinație. Verificați de asemenea mereu anunțurile pe care le fac, într-un oraș atât de mare este inevitabil să apară probleme și întreruperi. Garniturile de metrou sunt uneori vechi, murdare, părând pe punctul de a se dezintegra, ceea ce m-a făcut să privesc cu mai multă îngăduință metrourile din București. Unele stații de metrou sunt în sine un obiectiv turistic: cea de la Arts et Metiers, de exemplu, altele un mic oraș sub marele oraș: Chatelet-les-Halles.

Ca anecdotă, o prietenă franțuzoaică mi-a zis că nu există nimeni care să nu se fi rătăcit măcar o dată în stația de la Chatelet-les-Halles. Stațiile (și orașul în general) sunt foarte bine semnalizate, însă în stațiile cu mai multe intersecții de linii, este nevoie de multă atenție, căci o ieșire sau un culoar greșit te va duce la o cu totul altă linie.

Parisul nu este unic. Parisul este special pentru fiecare dintre cei care ajung să-l cunoască. Parisul meu este un amestec de zile de toamnă ploioase și melancolice, de mici locuri ascunse care păreau că mi se descoperă doar mie, de cărți citite pe băncile grădinilor, de clișee turistice inevitabile, de zâmbete largi și sclipiri în ochi, de prieteni cu care am împărtășit experiența mea pariziană. Parisul meu este magic. Chiar dacă nu mă numesc Emily 😊

Cauți ponturi de călătorie? Te așteptăm să descoperi locurile vizitate de echipa Femzone