Persepolis este un roman grafic scris și desenat de autoarea iraniană Marjane Satrapi. Într-un limbaj mai cunoscut, este o carte de benzi desenate, dar este departe de a fi specific copiilor sau adolescenților. În Franța, a apărut în 4 volume, apoi într-un singur volum care le reunește și a fost de mai multe ori premiat la Festivalul de benzi desenate de la Angouleme, unul dintre cele mai presitigioase festivaluri de profil din lume. Cartea a apărut în România la editura Art, în traducerea Mihaelei Dobrescu.
Marjane Satrapi este o scriitoare și regizoare de film franco-iraniană, dar opera ei este scrisă în original în franceză. Cele 4 volume din Persepolis sunt de fapt o autobiografie, povestind peripețiile personajului și, desigur, ale autoarei între vârsta de 8 ani și cea de 25 de ani, purtându-ne prin anii 70 și 80. În mare parte, acțiunea se derulează în Iran, dar și în Austria, la Viena, unde Marjane a urmat liceul francez.
Născută într-o familie de simpatizanți comuniști, o familie deschisă și modernă, cu vederi foarte occidentale, Marjane ne poartă prin desene și cuvinte prin perioada revoluției islamice din Iran, a războiului cu Irakul, a opresiunii islamiste. Copilăria lui Marjane a fost marcată de revoluția islamică, care a dus puțin câte puțin către restrângerea drepturilor și libertăților oamenilor, în numele moralei religioase. Orice opozant al regimului era rapid îndepărtat, iar teroarea domnea în rândurile populației. Marjane povestește cum unii membri ai familiei sale (un unchi pe care îl iubea foarte mult), prieteni sau vecini au murit executați sau au dispărut fără urmă în perioada revoluției.
Ca să o protejeze și ca să îi ofere șansa de a urma o educație occidentală și liberă, părinții o trimit pe Marjane la Viena la 14 ani unde urmează liceul francez. Viața sa europeană este însă plină de durere, de momente de depresie, de decepții amoroase, de singurătate și de respingere. Pe lângă criza adolescenței normală pentru oricine la acea vârstă, ea este mereu considerată o străină, nu reușește să aibă prieteni stabili și buni, practic nu se integrează. Se va întoarce la Teheran la 18 ani, unde va descoperi ororile războiului, de care ea fusese ferită în Europa. Este unul dintre motivele pentru care este considerată și se consideră ea însăși o trădătoare și nu reușește să-și regăsească locul nici în Iran. După un tratament antidepresiv și o tentativă nereușită de sinucidere, Marjane reușește să se reechilibreze și să se înscrie la facultatea de artă, la finalul căreia va alege să plece definitiv în Franța.
Romanul grafic al lui Marjane Satrapi este impresionant. Desenele sunt în alb-negru, ceea ce accentuează deseori dramatismul situației. Situația Iranului sub regimul dictatorial religios este foarte bine redată: progresul restrângerii drepturilor până la a se ajunge la situații absurde (studenții la artă desenau nuduri după modele feminine complet îmbracate în veșminte tradiționale, cărora nici nu li se distingeau deloc formele corpului), revolta unora și resemnarea celor mai mulți, transgresarea regulilor și viețile duble pe care erau nevoiți să le trăiască ne fac să reevaluăm măcar puțin situația țărilor europene.
Persepolis a fost adaptat pentru cinema, sub formă de desen animat, în regia autoarei Marjane Satrapi și a lui Vincent Parronaud, film premiat la Festivalul de la Cannes în 2007.
Ați citit sau ați văzut Persepolis? Vă plac romanele grafice și benzile desenate? Mi-ar plăcea să aflu părerile voastre în comentarii.
Rămâi cu Murmur și Femzone pentru alte recenzii și recomandări valoroase!
