Eu fac parte dintr-o generație care s-a familiarizat cu telefoanele mobile și calculatoarele către sfârșitul adolescenței. Și chiar și atunci, device-urile erau departe de a fi ceea ce avem la dispoziție acum. De aceea, probabil ca o bună parte dintre voi, primele (și următoarele) mele experiențe de lectură au fost, desigur, în forma clasică a cărților tipărite. Îmi amintesc cum, văzând că-mi place să citesc, mama încerca să-mi creeze o bibliotecă și cumpăra de îndată când găsea ceva interesant într-o librărie. Unele cărți aveau încă paginile lipite și trebuia să am grijă să le tai în așa fel încât să nu se rupă din prima. O tempora!
Când literatura a devenit pentru mine obiect de studiu și mai apoi material pentru o carieră, eram deja foarte obișnuită cu lectura cărților clasice. Dar mi-am dorit mult un Kindle și mi l-am cumpărat acum aproape 10 ani. De curând, am testat și o aplicație de audiobook (Voxa, în cazul meu). Vă voi lăsa aici impresiile mele și vă povestesc puțin despre cum citesc eu, însă aștept cu mult interes să-mi spuneți și voi cum citiți și de ce așa.
Încep cu cărțile tipărite: îmi place să merg în librării fără să am neapărat în minte o carte anume pe care aș vrea să o cumpăr. De obicei, îmi place să mă las atrasă de copertă, de titlu, de autor (dacă îmi este deja cunoscut), apoi citesc informațiile de pe coperta a 4-a. O cumpăr dacă-mi place această alăturare de elemente. Mi se întâmplă uneori să mă înșel și să nu-mi placă acea carte după ce o citesc. Însă cred că din ratări ne construim un gust, o perspectivă și căpătăm deschidere. Prin natura carierei, citesc din două motive: pentru muncă și de relaxare. Pentru muncă citesc punând multe semne, cât mai colorate, cât mai multe. O carte cu care lucrez eu arată la un clovn îmbrăcat de o fetiță creativă. O carte pe care o citesc de plăcere mă însoțește seara înainte de culcare, curată și răbdătoare. Uneori foarte răbdătoare.
Kindle-ul l-am cumpărat încântată de ideea de a avea la mine mereu sute de cărți, tot atâtea alegeri la dispoziția mea oricând. Dar trebuie să recunosc că nu m-am îndrăgostit de el așa cum credeam. La cititul-meserie, nimic nu poate înlocui post-it-urile mele colorate. Nu mă pot obișnui nicicum cu opțiunea de a sublinia și a descărca apoi citatele alese. Imi place enorm să le copiez eu însămi, căci chiar atunci mi se nasc cele mai bune idei. La cititul-plăcere, nici eu nu înțeleg ce nu-mi place: probabil lipsa senzației tactile a cărții, zgomotul paginilor întoarse… Cert este că Kindle-ul este doar soluția de avarie, când nu pot dispune de cartea tipărită.
Până de foarte curând, nu am fost curioasă să văd cum sunt audiobook-urile. Însă vrând să comand o carte la o editură, m-am gândit că poate ar fi momentul să testez mult-lăudata aplicație. Și am testat-o. În cele 7 zile de test am reușit să ascult două cărți: una din domeniul dezvoltării personale și un roman de ficțiune. Pe prima abia așteptam să o termin, deși subiectul era foarte interesant: nu era deloc potrivită pentru o versiune audio, căci, mi-am dat eu seama într-un târziu, avea figuri și tabele ce nu puteau fi practic redate audio într-o versiune acceptabilă, aveau nevoie de o vizualizare concretă. Romanul însă m-a prins mai mult, deși nici el nu a reușit să mă captiveze ca o carte scrisă (și aici includ e-book-urile). Mi-am dat seama că totul depinde foarte mult de vocea și talentul celui sau celei care citește. Poate să-ți placă sau nu. În plus, îmi pierdeam des concentrarea și trebuia să reiau anumite pasaje. Nu știu dacă voi reveni la aplicație, deocamdată prețul ei nu este echilibrat cu modul în care aș folosi-o.
Așadar, pentru că îmi dau seama că este o chestiune care ține extrem de mult de personalitatea fiecăruia, mi-ar plăcea să-mi povestiți și voi experiențele voastre de lectură. Sau să lăsați recomandări de e-book-uri sau de audiobook-uri care v-au plăcut.
